Memorii de calatorie
Aventuri in Indonesia
Sarac shi cinstit!
(partea a 3-a, 2 februarie 2004)
Na, deci chiar insistatzi sa aflatzi shi amanuntele neplacute ale acestei
experientze de neuitat? Oook... numai statzi un pic sa vad ce trebuie sa
cenzurez... :D
Buun, partea cu transportul public care nu exista v-am povestit-o deja. Am
vazut totushi ca exista o companie mai mare de taxiuri, deshi nu am curajul
inca sa ma urc in vre-unul. Noroc ca am 2 mall-uri langa mine, ca sa nu mor de
foame shi de sete.
Deci va spuneam ca o sa aflu in curand daca sunt sarac sau bogat. Ei, se pare
ca nu sunt chiar asha de bogat pe cat speram. Asta judecand dupa casa in care
stau. Aaaa... am zis cumva casa? Ma scuzatzi. Ma refeream la chilia care cred
ca shi pt un calugar ar parea exagerat de simpla. Noroc ca nu o sa am probleme
cu inventarul la sfarshit - nu exista decat 4 obiecte la care trebuie sa le duc
grija: patul, masa, scaunul shi dulapul. Ei, cel putzin am perdea la geam. Si
ventilator :D Iar baia... Cred ca pe aicea toate magazinele de obiecte sanitare
cam dau faliment. Poate o sa am curajul sa fac poze. :)
A shi mai e neplacutul amanunt ca tre sa ma trezesc in fiecare dimineatza la
ora 5:30 ca sa prind autobozul companiei, cu care merg o ora ca sa ajung in minunatul
shi noul meu loc de munca. Cel putzin aicea e foarte relaxant. Nu se prea
omoara ashtia cu lucrul. Hehe, cica aplicatzia asta mare pe care au facut-o ei
pana acuma shi pe care au implementat-o deja in fabrica, vor s-o faca acuma
versiune comerciala s-o vanda shi la altzii. Shi acum cateva zile la shedintza
de dimineatza (pt ca in fiecare zi se tzine shedintza - noroc ca nu intzeleg
nimic din ce zic - doar in prima zi mi-a mai tradus un tip cate ceva) ashtia
raporteaza foarte veseli ca aplicatzia da nishte erori super grosolone, mai
ales in modulul care admnistreaza platzile catre furnizori. Cica au aparut
diferentze shi de cateva mii de dolari :)) Shi eu care imi faceam
probleme cu aplicatziile mele de contabilitate. Pai alea merg super in comparatzie
cu ce produc ashtia. Iara firma cica respecta principii japoneze. Totzi, de la
ultimul angajat pana la director, au aceashi uniforma (da, uniforma!), mananca
la aceashi cantina, iar in fiecare dimineatza se fac exercitzii de inviorare :)
Inca nu m-am prins daca sunt obligatorii sau nu, dar daca intarzii sunt :)) Ca
azi asha am patzit. Totzi intarziatzii alainiatzi in fatza portzii shi
gimnastica pe o muzica de aia japoneza, in care o tipa pitzigaiata maltrateaza
o melodie. M-am prapadit de ras. Sa fi vazut ce fetze aveau totzi. Iar la
sfarshit, sheful, care intarziase shi el, shi a facut exercitziile langa mine,
m-a asigurat ca e un obiei f sanatos. :))) Sper ca glumea.
Hai gata, ii las, nu-i mai critic ca shi asha sunt amaratzi saracii. Ii cam
cuceresc chinezii. Cica 70% din economia lor apartzine chinezilor. Shi
procentul e in creshtere.
Sa va povestesc in schimb ce tampenii am mai facut. Va spuneam cum e cu biroul
de imigratzii :D Povestea continua. A 2-a oara cand am fost, mi-am dat seama de
adevarata capacitate a birocratziei, daca e aplicata asha cum trebuie. Am
inceput normal, prin a ne prezenta la ghisheul la care am depus dosarul (ala cu
multe shtampile). Spre mirarea mea, ne-au dat dosarul imediat, fara sa mai fie
nevoie sa recompletam cine shtie ce formulare sau sa-l caute printre maldare de
alte dosare ratacite. Dar surprizaaa. Ne-au trimis la alt ghisheu unde sa
prezentam din nou dosarul.
Aici, fara sa se uite macar pe el, ne trimit la casierie sa platim taxele... Ne
ducem frumos la casierie shi eu dau sa scot banii. Hehe! Chiar credeatzi? Nu
putem sa achitam, pana nu luam numar pt dosar. Asha ca plecam voioshi spre
urmatorul ghisheu, unde se uita la numarul de pe dosar, se uita intr-un
registru shi bineintzeles pun un alt numar pe dosar. Cu noul numar, am putut in
sfarshit sa platesc taxele, shi cu chitantzele intr-un final inapoi la ultimul
ghiseu. Unde foarte normal shi detashat mi se iau amprentele. Pacat ca nu mi-au
facut shi poze din fatza shi din profil (macar aveam shi eu o mintire - Andrei
shi scurta lui cariera de infractor). Aa, shi bineintzes ca am lasat dosarul
acolo, shi ca trebuie sa ma intorc dupa pashaport saptamana asta. Ca doar mai
trebuie sa puna shi ei nishte shampile, nu?
Daaa... a fost foarte distractiva ziua aia.
Ah, da! Modificari in topul culinar: bucataria japoneza a ajuns cel putzin pe
acelashi loc cu aia chinezeasca. Sambata seara am fost la un "All you can
eat" japonez (pai ce bai puiutz, credeai ca numai in America exista
chestii de astea? Ha!). Adica un restaurant la care plateshti o taxa de intrare
shi dupa aia mananci cat potzi (hihi, cred ca lui Dia i-ar fi placut la nebunie
:p). Numai ca restauranul asta mai avea o caracteristica: itzi gateai singur
mancarea. Fiecare masa avea in centru o plita shi itzi mai aduceau o oala sub
presiune in care sa fierbi chestii. Shi la treaba! Te duceai itzi luai ce
vroiai tu, shi la coada cratitzei. Ma rog, nu era chiar asha rau, va datzi
seama. Specificul restaurantului erau fructele de mare. Asha ca totul se
prepara super repede. Shi doar balena lipsea de acolo. Vorba lui Riki, tipul cu
care am fost: tot ce-i sub nivelul marii e de mancare pt ei. Daca un rechin
vede un japonez, nu mai sta pe ganduri, o tuleshte pana nu ramane fara
inotatoare (iese o supa din ele...). Bai da chiar aveau aia acolo tot ce-tzi
trecea prin minte: peshte, scoici, raci, crabi, crevetzi, buretzi de mare,
caracatitza, sepie, shi tot felul de ierburi shi plante. Shi tot felul de
sosuri. Sos in care pui chestiile inainte sa le prajeshti, sos in care puneai
chestiile dupa ce le-ai prajit. Sos in care pui chestiile fierte. :))) Era cat
pe ce sa beau un sos de asta pe post de ceai. Il vad eu pe unul inaintea mea ca
ishi pune dintr-o cafetiera, ceai intr-un bol de ala japonez de ceai (adica
super mic). Eu ca orice roman veritabil, ma gandesc, ce dracu, doar nu stau
acuma sa-mi tot umplu castornashul ala. Asha ca iau o cana shi imi torn serios.
In momentul ala, un chelner super agitat vine shi incepe sa-mi explice nu shtiu
ce pe acolo. Eu calm il chem pe Riki sa-mi traduca, care cum vede faza
izbucneshte in ras. Imi spune ca ala nu e ceai, e sos, iar eu dau din umeri shi
ma gandesc ca shi sos mai mult e bun. Trec eu apoi sa-mi iau shi legume shi vad
la un coltz de masa nishte chestii care aratau taaare interesant. Incep sa-mi
pun in farfurie chestii de alea, vad un chinez ca se uita cam ciudat la mine
(dar cum o gramada de lume se uita ciudat la mine in general, nu-i dau
atentzie) shi ma intorc la masa. Unde bineintzeles am creat iar un moment de
veselie generala. Chestiile alea erau de fapt fructe :) Oricum a fost
constructiv, ca o tipa cu care eram, mi-a preparat la sfarshit o salata din
chestiile alea (rolul initzial pt care fusesera puse acolo). Maaama shi ce
salata :) Pai bai, in primul rand ca voi nu atzi mancat nuci de cocos. Va spun
eu ca nu atzi mancat. Chestiile alea care se gasesc pe la noi probabil ca sunt
rebuturile cu care nu au ashtia ce face. Pai sa vedetzi voi ce gust are de fapt
nuca de cocos cand e culeasa proaspata din copac :D Ei lasa, ca o sa va
multzumitzi doar cu cateva poze, pe care sper sa le pun pe net zilele astea.
Asha ca pot sa spun ca toata distractzia asta a meritat pretzul la fel de
condimentat ca shi mancarea pe care l-am platit la final. Oricum, sper ca le-am
facut ceva paguba pe acolo.
Shi a mai ramas duminica, cand m-am plimbat prin cel mai mare mall pe care l-am
vazut eu in viatza mea. Am ratacit prin el vreo 3 ore shi nu cred ca am vazut
jumate. Ca sa va facetzi asha o parere, la penultimul etaj, adica 5, are un
patinoar. Mare. Adica mai mare decat ala din Timisoara. A fost fain. Au fost
cateva fetitze care au facut o demonstratzie de patinaj
artistic. Iar pe scena din hol, de jos, era un spectacol cu animale de alea
chinezeshti (dragoni shi alte cele).
Gata, ma opresc, ca shi asha se tot uita ashtia peste umarul meu shi se mira de
ce mailuri mari trimit: "Oow your're writing to your girl-friend,
right?" "Right!" :)